seara de început. privirea culorilor…

li te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mînă, se făcea în arbori tăcere.
Cînd mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.

Simţeam că pot adormi, visînd stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintînd, spre soare.

Şi numai sentimentul acesta îmi dă fericire,
numai gîndul că sînt şi că eşti.
Sprijineam pe ţîrîitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.

Şi cînd sfîrşeam cuvintele, inventam altele,
Şi cînd se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi cînd orele se-nverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.

…Dar tot timpul suna ceva… ceva răsuna,
un cîntec de iarbă cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.

(Nichita Stănescu – La începutul serilor)

Publicat în adormire, amintiri, anotimp, cer, folk4noi, iubire, Lucas, music, OAMENI, om bun, poezie, pur si simplu, smaralde, tăcere, zbor | Etichetat , , , , , , , , , , | 1 comentariu

aruncarea în valuri. atingerea Luminii…


pe spatele dimineţii

sunetul vîslei se aude

ca un rob ce sculptează visul

în noaptea de chihlimbar …

Publicat în amintiri, anotimp, Enigma, folk4noi, ocean, om bun, Poeme | Etichetat , , , , , , , , | 1 comentariu

merg.lin…

se aude murmur ca de îngeri
peste gura neagră de bazalt
ori poate e pasărea chemată
lîngă treapta Tronului Îna
lt

(Vasile Morar – Pînza de pe faţă)

https://folk4noi.files.wordpress.com/2010/06/albe-scrisori.pdf

( Adrian Berinde – Albe scrisori)

Publicat în imagini, lumina, music, om bun | Etichetat , , , , , , , , , | 2 comentarii

p.s. palimpsest văratec

mi-ai scrijelit pe tîmplă

un palimpsest uitat

de vremi, de oameni, neguri şi vecie

în lumea asta nimeni nu l-a dezlegat

doar ochiul tău revine şi mîngîie…

şi am să trec cu pas şoptit prin faţa

vitrinelor cu amintiri spălate

de ploaia naşterilor mele, de lipsa

naşterilor tale…

s-a desluşit din tine un izvor

şi e o apă vie ce dă veste

îmbată călător şi trecător

şi toate se reîntorc la rang de „este”…


Publicat în amintiri, cer, folk, folk4noi, imagini, OAMENI, poezie, tăcere | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

sanctuarul cuvintelor

sanctuarul cuvintelor https://folk4noi.files.wordpress.com/2008/07/prefix-folk-mm-sa-taci.pdf

zilnic
a trecut prin iad şi paradis
pe cărări cunoscute numai de el
aripa de beton a oraşelor
nu i-a strivit
pleoapele calm umbrite
iar sufletul îi era frumos:
o creangă de brad
arcuită sub povară moale de nea
spunîndu-şi cu muţenie durerea
gura i s-a întipărit
în ceara toamnei molatece
clopotele serii
încă bat pentru sufletul său
de copil cu spice în mână
de atîta iubire
pentru umili şi peisaje adormite în amurg
trupul lui s-a prefăcut
în treapta focului mare
înaintea căruia
se topeşte
fruntea de gheaţă a nopţii
fericiţi sînt aceia ce-l aud

Publicat în amintiri, folk4noi, imagini, Lucas, music, OAMENI, om bun, poezie | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu

cale. spre nicăieri…

Suflu după suflu, pas după pas,
Căutătorule de drum, nu există drum.
Drumul se face mergînd.
Mergînd se creează drumul.
Şi dacă te uiţi în urmă
Tot ce vei vedea sînt urmele
Paşilor tăi pe care într-o zi
Picioarele tale le vor parcurge din nou.
Căutătorule de Drum, nu există drum.
Drumul se face mergînd

(poem de Antonio Machado)

Publicat în anotimp, cer, folk4noi, imagini, Lucas, OAMENI, om bun, Poate că.sau potecă..., pur si simplu, timp | Etichetat , , , , , , , | 1 comentariu

parabola vremilor noastre

Aşa cum vin cele dragi şi lumina de

soare şi, mai nevăzut decît toate,

pămîntul cu umerii largi … Iar după

ce ai trecut încercarea, strigătul codrului

şi tăcerea sa de pe urmă.

E oare Zeul la mijloc-de-cale? Între-aparenţa

mai pură ce le-mplineşte pe toate în tot şi

Unul, lui însuşi ascuns?…Singur

dătător de măsură cînd săgeata zvîcneşte

din arc… Noi, vezi bine, le-am tras grăbit

spre fiinţă şi multe se aşteptau să fie cu

noi, în albie, cînd nu mai ştiau încotro

s-o apuce; la judecată ele-au rămas.

Noi de două ori văzut-am soarele sfînt

(iar ochiu-acela vede-ntunecat), Tu, o dată

cu propriul său început ce nu mai sfîrşeşte:

noi, doar moartea o vedem, Tu, liber în tot

locul de ea  şi stăpîn: noi răi sîntem şi la

răscruce, Tu, văzător chiar focul din adîncuri;

noi, doar în răstrişte mîngîiaţi şi cînd

ne-ajunge timpul.

Şi totuşi – osebiţi în toate – ne-adună iar în

zări Cuvîntul.

(din volumul Urme de paşi pe zăpadă al lui Vasile Latiş, poemul Celui ascultător II )

Publicat în anotimp, copilărie, folk4noi, Lucas, om bun, Poeme, pădure, suflet, tăcere | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

epoca secundei de-acum


după ce simt

că ai trimis epocile peste noi

ce aş putea face ?

epopei sau cuvinte tîrzii?

şi nu te mai întrista

e doar mareea gîndului meu…

Publicat în adormire, amintiri, anotimp, cer, fluture, Focul viu, imagini, Inviere, OAMENI, Poeme, poezie, pur si simplu | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu

bolta descîntecului. Făt Frumos

Oameni, oameni, fraţii mei,
Disperaţii, fericiţii,
V-aţi spălat de superstiţii,
De demoni şi dumnezei

Însă nu-i destul folos
Dacă peste tot ce este
V-aţi spălat şi de poveste,
L-aţi pierdut pe Făt-Frumos

Vin acum la voi plîngînd,
Gura-mi sîngeră ca rana,
Unde este Cosînzeana,
În ce bolţi, pe ce pamînt ?

Mă ridic plîngînd de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde vă e basmul, oameni,
Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos ?

Făt-Frumos n-a existat,
N-a stat nimănui în cale
Era numai visul moale
Al vreunui trist băiat

Mai visaţi de vreţi sa fiţi
Fericiţi cu capu-n pernă
Feriţi epoca modernă
De rigizi şi scofîlciţi

Din prea mult entuziasm
Să nu spargeţi Voroneţul,
Daţi-i voi mai mare preţul,
Oameni, mai rîvniţi la basm

Voi, care aveţi copii,
Nu-i lăsaţi sub gînd satanic,
Să respire sterp, mecanic,
Ca şi cînd nici nu ar fi

Doborîţi himera jos,
Oameni, reveniţi în lume,
Pe umana noastra culme
Regăsiţi pe Făt-Frumos

Făt-Frumos şi toţi ai lui,
Fiindcă unde nu-i poveste
Lume nu-i şi om nu este
Şi, de fapt, nimica nu-i

El venea la noi pe jos
Şi ni l-au răpit piraţii
Vameşi vigilenţi, redaţi-i
Actele lui Făt-Frumos

Daţi-i viaţa înapoi
Ochii mari, mişcarea buzii,
Făt-Frumosul din iluzii
Şi frumos numai prin voi


Publicat în Adrian Paunescu, cer, folk4noi, Lucas, Nonclasificat, OAMENI, om bun | Etichetat , , , , , , , , | 2 comentarii

zicere. Tatălui meu

Motto :   Îmi ştiu părinţii limpezi şi cuminţi

Ca apele de la-nceput de sfinţi

 


 


 

 

În oraşe străine am văzut

spaima exactă

a însingurării de sine

aş vrea să fiu acasă

presimt

cum va izbucni primăvara în părinţi…

merg pe urmele lor arzînd

ca un lan de grîu

apele şi cerul se ating

în calmă durere

iar mama-i o lacrimă

uitîndu-se în zare

şi-mi port deznădejdea

că nu-i  pot oferi

decît o sculptură de aer.

ţărîna ruginie seamănă

cu vieţile oamenilor simpli

şi-n oraşe străine

cînd venea ploaia visam

să populez nisipul umed

cu tic-tacul secundelor…

 


 

 

 

 

La mulţi ani, Tată !


 


 


 


Publicat în amintiri, copilărie, folk, folk4noi, imagini, Lucas, OAMENI, suflet, versuri | Etichetat , , , , , , , , , , , | 3 comentarii