Arhive etichetă: Lucian Blaga

realitatea? ruina unui basm

Publicat pe mai 2, 2010 de

Instinctul ţine ordinea miracolelor. Nicăieri pădurile nu sînt aşa pline de cuci ca în ţara noastră. Şi totuşi cucii se duc să ierneze în India. Mare trebuie să fie puterea dorului care-i face să învingă depărtările pînă în ţara unde … Continuă lectura →

Publicat în amintiri, anotimp, cer, copilărie, fluture, imagini, iubire, Lucas, music, OAMENI, om bun, primăvara, pur si simplu, suflet | Etichetat , , , , , , , , , , | 1 comentariu

lacrima profetului. solie poetului

Publicat pe aprilie 19, 2010 de

pe vremuri cînd  ţeseai izvoade şi reuşeai în gînd să-ţi plimbi greşeala de-a tăcea prea tare urmînd o lebădă cu nimbi neasemuit păreai, cum nimeni pe lac, sub sălcii, ca din sfinţi erau doar oamenii pe care ai coborît să … Continuă lectura →

Publicat în adormire, anotimp, cer, fluture, folk, iubire, Lucas, Lucian Blaga, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu, suflet | Etichetat , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

triumful aforismului

Publicat pe ianuarie 2, 2010 de

Rîul ar putea să-şi închipuie că se revarsă în ocean numai din dorinţa sinceră şi dezinteresată de a-l îndulci. (Lucian Blaga)

Publicat în folk4noi, Lucas, Lucian Blaga, mare, OAMENI, ocean, om bun | Etichetat , , , , , , , | 1 comentariu

preţ de-o libertate. vremelnică despărţire…

Publicat pe august 7, 2009 de

Iubire, durere şi strigăt, vocale deschise spre-un cer tăinuit oracol pe trepte nespuse, consoane-ncrustate-n granit… Lumina ce lin se pogoară cu luptă se-adapă mereu precum lumînării de ceară i-ajunge etern Prometeu un cîntec, un vers, o baladă, aduse din alte … Continuă lectura →

Publicat în adormire, amintiri, Cenaclul Flacăra, Cristian Buică, iubire, Lucas, Lucian Blaga, Tatiana Stepa | Etichetat , , , , , , , , , , | 9 comentarii

catrenele dragostei. lebăda cu ochiul nevăzut. amuţire…*

Publicat pe iunie 26, 2009 de

Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, pieziş-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades şi-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o şoaptă. Dragă-mi este dragostea care … Continuă lectura →

Publicat în anotimp, copilărie, folk, Folk You, Lucian Blaga, Poeme, Poesis, poezie | Etichetat , , , , , , , , , | 5 comentarii

linişte. între lucrurile bătrîne…

Publicat pe mai 11, 2009 de

În apropiere e muntele meu, munte iubit… înconjurat de lucruri bătrîne acoperite cu muşchi din zilele facerii, în seara cu cei şapte sori negri care aduc întunericul bun, ar trebui sa fiu mulţumit. Linişte este destulă în cercul ce ţine … Continuă lectura →

Publicat în Adrian Paunescu, cer, Lucian Blaga, munte, music, Poeme | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

purtam cerul pe tâmple …

Publicat pe iulie 25, 2008 de

Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Aşa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Aşa de-aproape, de-mi pare că de ţi-aş striga în zare – numele – i-aş auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. … Continuă lectura →

Publicat în folk, Lucian Blaga, Nica Zaharia, OAMENI, versuri | Etichetat , , , , , , , , | 3 comentarii