Arhive etichetă: om bun

seara de început. privirea culorilor…

li te-nsoţea pretutindeni, ca o suită. Dacă ridicai o mînă, se făcea în arbori tăcere. Cînd mă priveai în ochi, împietrea o clipită din a timpului curgătoare putere. Simţeam că pot adormi, visînd stele locuite. Şi, numai dacă m-ar fi … Continuă lectura

Publicat în adormire, amintiri, anotimp, cer, folk4noi, iubire, Lucas, music, OAMENI, om bun, poezie, pur si simplu, smaralde, tăcere, zbor | Etichetat , , , , , , , , , , | 1 comentariu

parabola vremilor noastre

Aşa cum vin cele dragi şi lumina de soare şi, mai nevăzut decît toate, pămîntul cu umerii largi … Iar după ce ai trecut încercarea, strigătul codrului şi tăcerea sa de pe urmă. E oare Zeul la mijloc-de-cale? Între-aparenţa mai … Continuă lectura

Publicat în anotimp, copilărie, folk4noi, Lucas, om bun, Poeme, pădure, suflet, tăcere | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ieşirea spre cer. amurg răscolit

un vers de veghe-n munţi se pare iertare-nseamnă unui menestrel tăcut precum un soare spune amurg acelui firav  ghiocel… tornadă, vis şi acrostih… rebel…

Publicat în cer, copilărie, crepuscul, Focul viu, imagini, music, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu | Etichetat , , , , , , , , , | 1 comentariu

primăvara singurătăţii voastre

şi braţu-i  apucă un  capăt de ţară ne-ascunde-n trifoiul celor ce tac e greu să-i spui iernii că timpu-i o scară dar uite, e vremea ce-şi cere un dac şi ce primăvară din fire-şi aprinde un blînd, adormit şi tandru-adăpost? … Continuă lectura

Publicat în cer, folk, folk4noi, imagini, OAMENI, om bun, Poeme, primăvara, pur si simplu, România, Terra, tăcere, versuri | Etichetat , , , , , , , , | 2 comentarii

sunetul luntrii. lac scufundat. clipă de aripi. înger trădat

visul pedepsei e la mijlocul drumului scutul dimineţii  sculptat s-a întors din insomnii de chihlimbar trufia îşi poartă nesomnul curcubeul ascunde urletul lupilor firul ierbii surîde lacrimii din vis umbra tîrzie spintecă apele sub geana zării un fluture apucă drumul pribegiei … Continuă lectura

Publicat în amintiri, anotimp, fluture, folk4noi | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

medieval. de noiembrie…

izvoade ursite din stâncile sumbre aspre sigilii-nturnate din drum dangăt de slove răpuse lunatic ori testamente deschise postum palide arce cu provele şterse dintr-un trecut inutil şi scâncit îşi ancorează umbrele stinse la un tărâm nedorit, nelumit… din fire speranţa … Continuă lectura

Publicat în amintiri, anotimp, cer, Clasic, copilărie, fluture, folk, folk4noi, iarna, imagini, iubire, Lucas, lumina, music, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pădure, Risipa, suflet, toamnă, versuri | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

fulger de toamnă. singuratic…

se făcea tot mai întuneric prin desişul acela încărcat de culori străluminat de fulgere şi suit pînă dincolo de zorii stelelor stropi precum ceruse răgaz trupul de lut aşterneau tăcere peste vieţuitoare n-am rostit nimic… am privit cum îşi tace … Continuă lectura

Publicat în amintiri, anotimp, copilărie, crepuscul, folk, folk4noi, iubire, love, lumina, music, OAMENI, om bun, poezie, pădure, Risipa, toamnă, versuri | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

secetă ascunsă-n strop de toamnă. cîntec pentru mai departe

e un poem cu versuri triste ivit pentru-a renaşte un suflet … straniu…viu… vorbeşte despre toamnă de-apus şi neînţelesuri care şoptesc albastru „nu spune nimic… …ştiu!…” e un tribut al toamnei ce vine să culeagă de fiecare dată ce este … Continuă lectura

Publicat în amintiri, anotimp, folk, folk4noi, imagini, iubire, love, Lucas, OAMENI, om bun, pădure, zbor | Etichetat , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

pendul. hotărâre. speranţă!…

dacă Tu n-ai fi crezi ca aş fi Eu? aş strabate lumea fără rost lipsit de speranţă ori regrete dacă Tu n-ai fi aş încerca să inventez Dragostea ca un pictor ce vede născându-se sub degetele sale culorile unei zile … Continuă lectura

Publicat în folk, music, OAMENI, om bun, versuri | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

mesteceni jupuiţi de dor

mătrăguna n-are loc şi din flori de tei joc de nenoroc *** trista dimineaţă versul îl rosti c-un tribut de gheaţă *** grămătic neştiut pe un plai ascuns crudă nerostire verb de nepătruns

Publicat în OAMENI, om bun, versuri | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu