Arhive etichetă: Philip Glass

fulger de toamnă. singuratic…

se făcea tot mai întuneric prin desişul acela încărcat de culori străluminat de fulgere şi suit pînă dincolo de zorii stelelor stropi precum ceruse răgaz trupul de lut aşterneau tăcere peste vieţuitoare n-am rostit nimic… am privit cum îşi tace … Continuă lectura

Publicat în amintiri, anotimp, copilărie, crepuscul, folk, folk4noi, iubire, love, lumina, music, OAMENI, om bun, poezie, pădure, Risipa, toamnă, versuri | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu