Arhive etichetă: spaţiu

văzduh de ninsoare. ceas de argint…

singurătatea descoperă tolba cu lacrimi a străinului pictorul orb sculptează insula iertării în estuarul timpului am ascultat copitele nemărginirii post scriptum aducătorul de veşti rosti-va de bine !

Publicat în adormire, amintiri, cer, lumina, OAMENI, Poeme, pur si simplu, tăcere | Etichetat , , , , , , , , | 1 comentariu

blândeţea ochiului risipitor

ochiul tău veghează singur un blestem departe de cer călători ce nu înţeleg tăcerile crispate ale neputinţelor noastre deschid poarta către ochiul tău doar lumină şi răgaz de zbor… vremuri…

Publicat în cer, folk, George Nicolescu, lumina, music, OAMENI, om bun, versuri | Etichetat , , , , , , , , , , , | 1 comentariu