creştet gheţarului. timp Luminii…


Gaia

Aproape am ajuns să ne mîndrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pămîntul sterp şi gol.

Noi sîntem fiii veacului bolnav,
Noi sîntem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vînzînd înstrăinata sănătate.

Şi chiar acum, cînd eu acestea scriu,
Cînd vă vorbesc plîngînd la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea tîrziu…
Un om măcar ireversibil moare.

Oameni politici încă sănătoşi,
Bărbaţi puternici situaţi la cîrmă,
Priviţi acest pămînt de canceroşi!
Uitaţi-vă voi înşivă în urmă!

De nu cumva sînteţi şi voi pîndiţi
Şi de sfîrşitul nu vă e departe,
De nu v-a pus în drum ca să-i stîrniţi
Ogoare de cenuşă muma moarte.

Şi dacă vă convingeţi că-i real,
Că omul hăituit de moarte este,
Că zeul lumii cade de pe cal
Străpuns ca de leucemii celeste,

Dacă nevasta unuia stă sub
Puterea bolii mari ca într-o cuşcă,
Dacă e cancer într-al lumii trup
Şi-n nervii ei miros de praf de puşcă,

De ce luptaţi cu armele de foc
Şi-aţi dus moartea la perfecţiune?
De ce nu puneţi banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?

Ca nu atît un ne-nsemnat cîştig
Al vreunui doctor să ne enerveze,
Ci banii daţi pe moarte şi pe frig
Să pună omenirea-n paranteze.

Nu-i număraţi ilustrului chirurg
Banii luaţi pe grave operaţii
Dacă nu ştiţi şi banii care curg
Ca să distrugă rase, neamuri, naţii!

Mătuşa mea face economii
La gaz, lumină şi ades la carne
Fără a-nţelege şi a şti
Că-n spate omenirea-i pune coarne.

Degeaba sînt chemaţi marii sărmani
Cureaua să o strîngă cu credinţă,
Cînd voi zvîrliţi fără vreo trebuinţă
Sudoarea lor şi-a sutelor de ani.

Ne mor părinţi de cancer şi ne mor
Copii şi fraţi, şi cunoscuţi şi rude
Nimic n-amînă ora morţii lor,
Urechea cerului nu-i mai aude.

Am merita şi noi să mai trăim.
Daţi banii noştri pentru sănătate,
Că astăzi am ajuns să ne mîndrim
Cu boala noastră, prima între toate.

Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, cînd noi vorbim despre viaţă.

Vrem să trăim! Putem să dăm şi şperţ
Pentru măcar un an de sănătate.
Opriţi, vă implorăm acest comerţ
De moarte şi de tot ce nu se poate!

Oameni politici, bunii noştri fraţi,
Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii.
Dar nu putem continua
Stopaţi această competiţie a morţii…

(Adrian Păunescu – Manifest pentru sănătatea Pămîntului)


şi totuşi,  în al timpului vulcan

fără să crezi, va fi o vindecare

din anotimpuri ce-s acum tîrzii

străbate poarta…de întîmpinare

Lucas


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Adrian Paunescu, anotimp, folk, folk4noi, imagini, Lucas, lumina, Nonclasificat, OAMENI, om bun, Poeme, primăvara și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la creştet gheţarului. timp Luminii…

  1. mioara zice:

    multumesc, a fost ca un dar. la timpul potrivit, ca de multe alte ori (tocmai astept un verdict medical).
    traieste luminos si fii binecuvantat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s