Arhive pe categorii: anotimp

Poetul cuvintelor

  Poem sărutând mâna poetului de Răzvan DUCAN Poemul sărută mâna binefăcătorului său si apoi îsi ia zborul într-un spaţiu metafizic pe care si-l construieste singur. Ca o batistă ce păstrează în fluturare lacrima despărţirii pe un peron de gară, … Continuă lectura

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii

Orfeu.cu-aripa întinsă…

printre pînzele trecutului dincolo de mireasma răscrucilor desluşim gustul viitorului … cu aripile-ntinse…

Publicat în amintiri, anotimp, cer, music, OAMENI, om bun, Poate că.sau potecă..., pur si simplu | Etichetat , , , | 3 comentarii

inEL. putere… nezbucium…hrisov liniştit

seara, cînd urmăm drumurile de piatră chipurile ne ies liniştit înainte… îşi trudesc hrisoavele din veac … şi iubesc iezerele mute …

Publicat în anotimp, Bunavestire, cer, crepuscul, fluture, folk4noi, iubire, Lucas, LUMINA, munte, om bun, poezie, timp, versuri | Etichetat , , , , , , , , , , | 7 comentarii

precum de strajă. între zodii

printre mobile vechi şi manuscrise presărate decadent, se hrănea cu speranţă… o zi care să-i aducă mai Binele… ajunsese să îmbrăţişeze colţul luminos doar de dragul umbrei… ştia ca nimeni altcineva să-şi pudreze specialul său „trompe d’oeil”, savurînd o pînză … Continuă lectura

Publicat în anotimp, cer, copilărie, crepuscul, Enigma, folk, folk4noi, imagini, Lucas, LUMINA, music, Paste, Poeme, România, Stare de spirit, suflet | Etichetat , , , , , , , | 5 comentarii

VI… oare

Din ce copac fantastic, din mari şi vechi păduri, Ţi s-a durat vioara cu timpul în nervuri – Că de ridici arcuşul, uşor, ca la un semn Se redeşteaptă timpul încremenit în lemn? S-a-ngîndurat o clipă obrazul diafan: Simţeai că-n lemn vioara … Continuă lectura

Publicat în Adrian Paunescu, amintiri, anotimp, Baroc, Bunavestire, folk, folk4noi, imagini, Inviere, Lucas, lumina, LUMINA, music, om bun, paradis, Stare de spirit, suflet, versuri, Ţara Chioarului | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

rog.vai! v…

  Romanță sinceră mereu Olar cu gîndurile sale Grădină suplă ori ecou pierdut Vestală nevăzută-n șoapte Alb ne-ncetat, din absolut Izvor  nemăsurat, adînc Va trece  iarăși printr-o cale          

Publicat în amintiri, anotimp, Bunavestire, cer, copilărie, iarna, imagini, Lucas, lumina, LUMINA, OAMENI, om bun, paradis, Poeme, zbor, Ţara Chioarului | Etichetat , , , , , | 4 comentarii

aşteptîndu-l pe…Stendhal

  spune-o încet… noi sîntem întunecatele flori ale verii şi duhul pădurii meree încercate de vînt, tăria grumazului şi cel ce cade la marginea zilei, luminişul retras, păsări cînd trec de-a curmezişul peste apele sumbre şi gîndul întors, mierla-nsovonită şi … Continuă lectura

Publicat în anotimp, cer, copilărie, Enigma, Lucas, lumina, om bun, Poeme, pur si simplu, Terra, zbor | Etichetat , , , , , , , , , , | 1 comentariu