„o să conjugăm mai mult decât fericirea”,
mi-ai spus,
şi-n ochi mi-a înfrunzit ca într-o zi de martie
măsurată în trup de înger.
sub tălpile mele,
rădăcini înviețuinde adânc
se îndemnau să-ți întâlnească privirea.
nu mai ştiu dacă râdeam sau plângeam,
când degetele tale năşteau trandafiri galbeni în părul meu.
dar te strigam;
te strigam pe toate numele,
până mi te scriai laolaltă cu sângele.
fă-mă din nou zi de martie
şi lasă îngerii să se odihnească
până ce cuvintele vor rămâne fără rădăcini
şi-n trupul meu
sângele îşi va striga mai mult decât fericirea!
Foaia virtuală a folkului românesc 