piedestal. din murmure – raze…

ar suspina viorile,

răscolind cărarea pădurii,

doar ca să te scape

de doruri nestinse…

s-ar tîngui în ceţurile

prea devreme iscate

de păianjenii milostivi

ştiutori de vremuri mai bune…

şi încă te-ntrebi, străine,

cum de marmurei

i se cuvine piedestalul...

foaie verde de măiastru. revine un cal albastru…

AFIS A3_a

STUDIOUL REGIONAL DE RADIO CLUJ

400293 Cluj-Napoca, str. Donath 160

tel: 00-40-264-502524; 502523

tel,fax: 00-40-264-502525

e-mail: marketing@radiocluj.ro

95,6 MHz 909 kHz 1593 kHz 95,6 MHz 909 kHz 1593 kHz 95,6 MHz 909 kHz 1593 kHz

Comunicat de presă

10.11.2009

Adriana Ausch se întoarce pe scena din Cluj

Adriana Ausch, folkistă a primei generaţii din România, revine la Cluj-Napoca pentru un spectacol extraordinar: Adriana Ausch şi invitaţii ei, organizat de Radio Cluj miercuri, 25 noiembrie, de la ora 19.00, în sala de concerte din strada Donath 160. În cursul spectacolului, Adriana Ausch va fi acompaniată de Martha Szony, la pian. Printre invitaţii artistei se numără şi cantautorii Adrian Ivaniţchi, Florin Săsărman şi Alexandru Filip, împreună cu Florin Zaharescu, moderatorul de odinioară al spectacolelor Cenaclului Gaudeamus, la înfiinţarea căruia a contribuit şi Adriana Ausch. Intrarea la spectacol este liberă.

Cu această ocazie artista îşi va prezenta albumul Calul albastru, care provoacă sentimente de nostalgie admiratorilor de altădată şi stârnesc emoţie tinerei generaţii. Aceştia au, în sfârşit, ocazia de a o vedea pe Adriana Ausch în concert live la Cluj, pe scenele căruia artista n-a mai cântat de aproape trei decenii. Artista revine în România anul acesta, ca invitată specială a Festivalului concurs pentru tineret Bistriţa Folk, în 21 noiembrie.

Spectacolul va reflecta evoluţia artistică a Adrianei Ausch pe parcursul anilor, întrucât ea va aborda în recitalul ei şi alte genuri interpretative, care speră să fie primite cu entuziasm de publicul clujean. Am absentat 20 de ani din viaţa artistică din România şi cele câteva înregistrări făcute demult au conturat  o anumită imagine. Sper ca spectacolul meu, poate surprinzător prin faptul că nu va fi în exclusivitate folk, ci un spectacol eclectic şi-n mai multe limbi, să placă publicului. Gândul întâlnirii şi a reîntâlnirii cu publicul de la Bistriţa şi Cluj e încărcat de imagini şi amintiri pe care crezusem că le-am uitat, explică Adriana Ausch.

Spectacolul extraordinar Adriana Ausch şi invitaţii ei este organizat în cadrul „Serilor Diligenţei de bizanţ” Radio Cluj şi este sprijinit de Sara Grand Hotel, Banca Transilvania, Vitrina Advertising şi Pizzeria Mamma Mia. Partenerii media ai evenimentului sunt TVR Cluj, Cluj Express On-line, Cluj 24 FUN, Monitorul de Cluj, Făclia, Foaia Transilvană şi Folkblog.

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.radiocluj.ro

sau contactaţi:

Dona Săsărman, consilier PR

Radio Cluj, str. Donath 160

Tel.: 0264 502 523, 0745 655 405

E-mail: radiocluj.pr@radiocluj.ro

**********************************

Un interviu interesant găsiţi aici .

De auzit, printre altele …

medieval. de noiembrie…

zare_ceata

izvoade ursite din stâncile sumbre
aspre sigilii-nturnate din drum
dangăt de slove răpuse lunatic
ori testamente deschise postum

palide arce cu provele şterse
dintr-un trecut inutil şi scâncit
îşi ancorează umbrele stinse
la un tărâm nedorit, nelumit…

din fire speranţa păstrată alături
răpune o grijă degrabă scăpată
şi fluturii mii îşi coboară cohorte
în straniul fort neuitat…niciodată…



trecerea prin ani…prin timpuri…

un an
un timp
o vreme doar
aşteaptă albatrosul tronul
de dincolo de orizont
o lună magică e zvonul
de zbateri reci dinspre apus
şi-a cuibului ce-n raze scaldă
fiorul cerului nespus
din vara caldă către toamnă…

(muzica: Ştefan Hruşcă

versuri: George Ţărnea

realizare artistică: Maria D.A. )


poveste. de dincolo de lună…

(realizare artistică: Maria D.A.)

din cioburi de 8-on-brie…poem redivivus

Din frunze ce se-nchid în amănunte
De prin păduri ce-şi stivuiesc tăcerea
O vietate dintr-un vârf de munte
Începe-n lume-a şti ce e durerea
Departe de tumultul casei unde
Mijise ochi şi-şi începuse rostul
Domesticit nicicând n-a fost să fie
Deşi în lume rătăcea ca prostul
Trecând peste iluzia de-o clipă
Tribut plătit încrâncenării sale
A retrăit un anotimp cu zâne
În burguri falnice, medievale
Un soi de anamneză nelăsată
În voia sorţii de mulţimea caldă
Îi face pe-amândoi să mai revadă
Un vultur, ce-n lumină blând se scaldă
Un negrăbit urcuş al luminării
Îşi face loc, tot mai adânc, sub pleoape
Spre peştera tăcerii şi-a durerii
Ce e, mereu, cu câte-un pas aproape
Iar drumul, din triunghi către spirală
Îşi cere propriul drept către răbdare
E toamnă, bucuraţi-vă prieteni,
Vine o iarnă pentru toţi, cu Soare!…

Mulţumesc, Luminiţa !

fulger de toamnă. singuratic…

fulger1

se făcea
tot mai întuneric
prin desişul acela
încărcat de culori
străluminat
de fulgere
şi suit pînă
dincolo de
zorii stelelor

stropi precum
ceruse răgaz
trupul de lut
aşterneau tăcere
peste vieţuitoare

n-am rostit nimic…
am privit
cum îşi tace
toamna
risipa de frunze…

(montajul şi concepţia artistică aparţin Mariei D. A.  -  VARALBASTRA)

Mulţumesc,  Maria!

haita sălbatică. lupii nu cred în lacrimi…

lup-alb-dacic

“Nimeni, probabil, nu mă cunoaşte aşa cum sunt, de fapt. Par sau, oricum, am părut un ardelean sobru, cu picioarele bine înfipte în pământ, serios şi ursuz. Din toate aceste trăsături, e adevărată numai ultima. Sunt posac, morocănos, am moştenit-o pe mama. În rest, n-am nimic din calităţile unui ardelean. Ardelenii sunt, în genere, buni gospodari, realişti, pragmatici. Eu sunt tot ce poate fi mai străin acestor însuşiri. Gospodar nul, romantic vulnerabil, introvertit înclinat să-şi viseze viaţa, în loc s-o trăiască, sentimental cu o sensibilitate bolnăvicioasă, care ajunge uşor jucăria susceptibilităţilor sale, cam aşa arată ce e sub mască.
Dar nu sunt sigur nici că mă cunosc, măcar eu, îndeajuns. De ce mă obsedează oare deşerturile? Doar fiindcă singurătatea a făcut parte mereu din destinul meu? Nu cred că explicaţia e pe de-a întregul valabilă, de vreme ce ― m-am convins de asta de nenumărate ori ― nu-mi sunt suficient mie însumi. Fac parte din specia lupilor-singuratici care nu pot trăi liniştiţi departe de haită” [...]

(preluare de pe  http://octavianpaler.ro/)

haita – schimbă harta…
lupul – sparge turma…
cerul – este martor …
norul – chip de tartor…


casta-ntemeietorilor. ordinul toamnei. în rang de măturător al frunzei de castan…

Alee_castani

Trufaş, precum povestea cere,
Oracol trist şi încruntat
Arcane de pădure verde
Mînat de vînturi le-a uscat…
Nerisipind decît o iască
A pietrei ce cuvînt i-a dat…

Fremătători din aripi calde
Licăritori prin bezna-smoală
Uitaţi de risipite zodii
Trudiţi în lume ca de-o boală…
Unesc şi cerul şi pămîntul
Renasc şi mor ca-n legea firii
Iar zborul lor e precum cîntul…

Din alte vremuri e-nfruntarea
O pace în curînd se-arată…
Rămîne veşnic – frunza! …toată…

(montaj realizat de VARALBASTRA)

Doamne! desiş de toamne…

Toamna_Carpati

e toamnă-n petale
şi-n foşnete rare
o vară am stins în cuvinte
culoarea din frunze
în sfinte altare
cu blîndă lumină s-alinte…

nici vîntul, nici piatra
desişul de bolţi
nu-şi caută iute scăparea
e doar aşteptare
la margini de porţi
tivind de alături cărarea…

ajunge şi timpul
cel mult obosit
odihna în loc să-şi răstoarne
te-ncumeţi, străine,
să-nfrunţi un granit?
cîştigi nesfîrşitele toamne…

Pagina Următoare »