Orfeu.cu-aripa întinsă…
Filed under: amintiri, anotimp, cer, music, OAMENI, om bun, Poate că.sau potecă..., pur si simplu | Etichete: anotimp, music, Orfeu, Yanni
Comentarii (3) printre pînzele trecutului
dincolo de mireasma răscrucilor
desluşim gustul viitorului …
cu aripile-ntinse…
inEL. putere… nezbucium…hrisov liniştit
Filed under: poezie, versuri, om bun, iubire, cer, Lucas, folk4noi, anotimp, fluture, munte, crepuscul, Bunavestire, timp, LUMINA | Etichete: folk, Nicu Alifantis, inel, folk4noi, lucasfolk, Lucas, Tudor Arghezi, simfonic, inscriptie pe un inel, hrisov, putere
Comentarii (6)
seara, cînd urmăm drumurile de piatră
chipurile ne ies liniştit înainte…
îşi trudesc hrisoavele din veac …
şi iubesc iezerele mute …
precum de strajă. între zodii
Filed under: anotimp, cer, copilărie, crepuscul, Enigma, folk, folk4noi, imagini, Lucas, LUMINA, music, Paste, Poeme, România, Stare de spirit, suflet | Etichete: folk4noi, Gaia, Lucas, lucasfolk, lumina, pamint, Semnal M, străjer, Terra
Comentarii (5) 
printre mobile vechi
şi manuscrise presărate decadent,
se hrănea cu speranţă…
o zi care să-i aducă mai Binele…
ajunsese să îmbrăţişeze colţul luminos
doar de dragul umbrei…
ştia ca nimeni altcineva să-şi pudreze
specialul său „trompe d’oeil”,
savurînd o pînză deşartă…
nimeni nu-l putea răscoli,
pentru că era Perfectul…
Străbunii lui fuseseră, cîndva,
imperfecţi, dar apoi s-au recompus…
şi dincolo de neguri….
şi mai devreme decît simpli…
şi chiar mai mult de-atît…
uita mereu monotonia hrăpăreaţă,
însă era atîta nehotărîre…
dincolo de perdeaua zdrenţuită, răsărise …
simţea, înmiresmînd, Frumosul …
Adevăr grăit-ai -
spuse străjerul Luminii –
de-acum eşti pavăză pe tărîmul
de dincolo de valea plîngerii …
(Zburător cu aripi de zeu)
În acest moment, Terra se schimbă.
Se aseamănă unei femei care naşte… foarte puternică, dar şi cu multă energie perturbatoare…cu contracţii…
În aceste timpuri extraordinare, trebuie să ne unificăm cu Terra, pentru a o ajuta…dar şi pentru viitorul nostru…
Ni se spune peste tot că va fi Pace, Iubire, Încredere, dar NOI trebuie să susţinem puternica transformare care se desfăşoară acum!
(Semnal M – Copiii Pămîntului)
VI… oare
Filed under: Adrian Paunescu, amintiri, anotimp, Baroc, Bunavestire, folk, folk4noi, imagini, Inviere, Lucas, lumina, LUMINA, music, om bun, paradis, Stare de spirit, suflet, versuri, Ţara Chioarului | Etichete: Adriana Margalina, Amati, Eusebiu Camilar, folk4noi, frunziş, Guarnieri, Lucas, lucasfolk, lutieri, pădure, Stradivarius, suflet, vioara
Comentarii (3)
Din ce copac fantastic, din mari şi vechi păduri,
Ţi s-a durat vioara cu timpul în nervuri –
Că de ridici arcuşul, uşor, ca la un semn
Se redeşteaptă timpul încremenit în lemn?
S-a-ngîndurat o clipă obrazul diafan:
Simţeai că-n lemn vioara cuprinde un ocean!
Din vastele-i întinderi profund să poţi să cînţi,
Îţi trebuie furtună grozavă să-l frămînţi…
De unde ai atîtea puteri de foc nestins,
Arcuşul tău să mişte oceanul necuprins?
De-acum voi şti: adese cînd treci, tu porţi solemn,
La subţioară timpul, încremenit în lemn.
(versuri de Eusebiu Camilar)
rog.vai! v…
Filed under: amintiri, anotimp, Bunavestire, cer, copilărie, iarna, imagini, Lucas, lumina, LUMINA, OAMENI, om bun, paradis, Poeme, zbor, Ţara Chioarului | Etichete: folk4noi, Lucas, lucasfolk, Millenium, ROGVAIV, Steaua Nordului
Comentarii (3) 
Romanță sinceră mereu
Olar cu gîndurile sale
Grădină suplă ori ecou pierdut
Vestală nevăzută-n șoapte
Alb ne-ncetat, din absolut
Izvor nemăsurat, adînc
Va trece iarăși printr-o cale
iarna, fluturii visează
Filed under: cer, copilărie, folk, folk4noi, iarna, imagini, iubire, Lucas, lumina, munte, music, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu, suflet | Etichete: Doina Popa, fluturi, folk4noi, Lucas, lucasfolk, poem, reverie
Comentarii (7)
Din cînd în cînd afară cîte-o mînă
dacă dă-n muguri ştiu că-i primăvară
şi de aud şi păsările-n preajmă
dezbrac grăbit veşmintele de ceară
ramurile ei se vor umplea de cuiburi
pui coloraţi va scoate fiecare
cînd cîntecul va curge peste frunze
şi aripile vor intra în legănare
o să aduc un gater să cioplească
din mîna mea ce a crescut copac
o cruce nouă, vechea-i răsturnată
şi pe sicriu o coajă de copac
vor strînge firisporul şi din ceruri
îl vor împrăştia în zări de sînge
cei care vor vedea cum merge vremea
vor crede că e iarnă şi că ninge
(Vasile Morar – Vor crede că e iarnă)
(rosteşte Doina Popa – Reverie)
aşteptîndu-l pe…Stendhal
Filed under: anotimp, cer, copilărie, Enigma, Lucas, lumina, om bun, Poeme, pur si simplu, Terra, zbor | Etichete: COPIL, folk4noi, Lucas, lucasfolk, muzica, poem, Roşu şi Negru, Rugăminte, Stendhal, Vasile Latiş, zbor
Comentariu (1)
spune-o încet… noi sîntem întunecatele
flori ale verii şi duhul pădurii meree
încercate de vînt, tăria grumazului
şi cel ce cade la marginea zilei,
luminişul retras, păsări cînd trec de-a
curmezişul peste apele sumbre şi gîndul
întors, mierla-nsovonită şi plînsul
mamei adunat în auz şi mersul băiatului
către pădurea de brazi, ascunsul ascuns
prin care ochiul străbate. Clipocitul pîrîului
şi seara odată,-nsera.
Adă-ţi aminte şi treci
…
(Vasile Latiş – Rugăminte)
lumină divină. pe cale să vină
Filed under: folk4noi, iubire, Lucas, lumina, LUMINA, music, Myriades de Lumiere, OAMENI, om bun, versuri | Etichete: fluture, folk4noi, Lucas, lucasfolk, lumina, Michel Pepe, Myriades de Lumiere, ochi, poem, Vasile Latiş
Comentarii (2) 
E cineva care ne uită … (ce drag ţi-am fost odată,
mai demult), un străin prin ţara
de sus cînd trecea altădată
Un suflu ce nu cugetă la noi şi pe obraz,
ca un surîs, se prefiră…
E o durere ce nu ne-a ajuns!
Munţi ce se clatin şi greu cuvînt s-a spus,
depărtat, către zăpezile morţilor
Eşti numai tu şi chipul tău s-a ascuns,
pe veci s-a ascuns…
E cineva care grabnic ne uită
…
trimisul. răs-crucii
Filed under: folk, imagini, lumina, OAMENI, om bun, pur si simplu, tăcere | Etichete: Balada pentru Don Quijote, Cristian Buică, cruci, Dan Puric, folk, folk4noi, Lucas, lucasfolk
Comentarii (2) 
apăsaţi lin pe cruce…
sigiliul tăcut. comoara nebănuită
Filed under: amintiri, cer, copilărie, folk, iubire, Lucas, OAMENI, om bun, Phoenix | Etichete: Baba Novak, folk4noi, Lucas, lucasfolk, orasul scufundat, Phoenix, singurătate, versuri
Comentarii (4) Singur sînt pe drum,
Ce las în urma mea e scrum…
Acum
Ştiu că nici o stea
Nu mă vrea la ea…
Singur sînt pe drum
Şi tot ce las în urma mea e fum,
Gîndurile-n spate
Mă-mpresoar-acum…
Un suflet vreau
Nu o scara pîn’ la cer
Un suflet vreau
Şi un ţel
Doar gîndul meu
Şi un cerb cu dinţi de fier
Îmi sînt răspuns
Şi îndemn…
Un prieten bun
Să mă scoată din vîltoare,
Din vîlvătaie
Şi din fum…
Un prieten bun
Care să m-aştepte-n zare
Să nu mă-ntorc acum din drum…
Vremuri de demult
Ce vin acum în mintea mea,
Drumuri…
Dar aş vrea să scap,
S-o iau iar de la cap…
Oameni de demult
Şi fraţi ce i-am iubit cîndva prea mult,
Cu toţii au pierit
Ori s-au risipit…
Un prieten bun
Să mă scoată din vîltoare,
Din vîlvătaie
Şi din fum…
Un prieten bun
Care să m-aştepte-n zare
Să nu mă-ntorc acum din drum…
Un prieten bun
Să m-ajute să trec puntea
Ce se întinde
Peste-abis…
Un prieten bun
Ce mi-a strigat să nu plec fruntea…
Şi să urmez
Ce mi-a fost scris…
