Arhive etichetă: lumina

precum de strajă. între zodii

Publicat pe aprilie 20, 2011 de Lucas

printre mobile vechi şi manuscrise presărate decadent, se hrănea cu speranţă… o zi care să-i aducă mai Binele… ajunsese să îmbrăţişeze colţul luminos doar de dragul umbrei… ştia ca nimeni altcineva să-şi pudreze specialul său „trompe d’oeil”, savurînd o pînză … Continuă lectura →

Publicat în anotimp, cer, copilărie, crepuscul, Enigma, folk, folk4noi, imagini, Lucas, LUMINA, music, Paste, Poeme, România, Stare de spirit, suflet | Etichetat , , , , , , , | 5 comentarii

lumină divină. pe cale să vină

Publicat pe octombrie 30, 2010 de Lucas

  E cineva care ne uită … (ce drag ţi-am fost odată, mai demult), un străin prin ţara de sus cînd trecea altădată   Un suflu ce nu cugetă la noi şi pe obraz, ca un surîs, se  prefiră…   … Continuă lectura →

Publicat în folk4noi, iubire, Lucas, lumina, LUMINA, music, Myriades de Lumiere, OAMENI, om bun, versuri | Etichetat , , , , , , , , , | 3 comentarii

apoi.ca lipsa. ani lumină

Publicat pe mai 15, 2010 de Lucas

neştiutorule, tu nu mi-ai spus că îţi vei pune lespede peste făptura dinlăuntrul meu vei cultiva primăveri peste întinsul  pămîntului ce aproape-i depărtarea aceasta… o pierzi! …aici şi acolo… tu nici nu ştii cînd ai venit la întîlnire…

Publicat în amintiri, folk4noi, iubire, Lucas, om bun, Poeme, Poesis, pur si simplu | Etichetat , , , , , , , , , | 1 comentariu

ieşirea spre cer. amurg răscolit

Publicat pe aprilie 13, 2010 de Lucas

un vers de veghe-n munţi se pare iertare-nseamnă unui menestrel tăcut precum un soare spune amurg acelui firav  ghiocel… tornadă, vis şi acrostih… rebel…

Publicat în cer, copilărie, crepuscul, Focul viu, imagini, music, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu | Etichetat , , , , , , , , , | 1 comentariu

zare senină. solie-n lumină

Publicat pe februarie 18, 2010 de Lucas

Vrem cu toţii să fim iubiţi, iar dacă nu se poate, măcar admiraţi, dacă nu, să nu fim crezuţi, dacă nu, să nu fim urîţi ori dispreţuiţi… tot ce vrem este să trezim o emoţie în ceilalţi, oricare ar fi … Continuă lectura →

Publicat în anotimp, cer, folk, folk4noi, iarna, Lucas, munte, OAMENI, om bun | Etichetat , , , , , , , , | 5 comentarii

iluzia umbrei

Publicat pe ianuarie 17, 2010 de Lucas

sub geana zării dimineţile somnambule îşi ascund rănile-n rouă

Publicat în adormire, amintiri, anotimp, cer, copilărie, folk4noi, iarna, Mircea Rusu | Etichetat , , , , , , , , , , | 1 comentariu

sunetul luntrii. lac scufundat. clipă de aripi. înger trădat

Publicat pe ianuarie 16, 2010 de Lucas

visul pedepsei e la mijlocul drumului scutul dimineţii  sculptat s-a întors din insomnii de chihlimbar trufia îşi poartă nesomnul curcubeul ascunde urletul lupilor firul ierbii surîde lacrimii din vis umbra tîrzie spintecă apele sub geana zării un fluture apucă drumul pribegiei … Continuă lectura →

Publicat în amintiri, anotimp, fluture, folk4noi | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

apă nestinsă. şuier nebun. stih urcător. veghe şi fum…

Publicat pe ianuarie 14, 2010 de Lucas

Pentru cei neştiuţi şi uitaţi şi pierduţi în lutul orb şi risipiţi prin veacuri, dar care au fost sarea pământului si care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise rândurile acestea. Cred că nu e nimeni dintre noi … Continuă lectura →

Publicat în amintiri, anotimp, cer, copilărie, folk, folk4noi, iubire, om bun | Etichetat , , , , , , , | 1 comentariu

fulger de toamnă. singuratic…

Publicat pe octombrie 2, 2009 de Lucas

se făcea tot mai întuneric prin desişul acela încărcat de culori străluminat de fulgere şi suit pînă dincolo de zorii stelelor stropi precum ceruse răgaz trupul de lut aşterneau tăcere peste vieţuitoare n-am rostit nimic… am privit cum îşi tace … Continuă lectura →

Publicat în amintiri, anotimp, copilărie, crepuscul, folk, folk4noi, iubire, love, lumina, music, OAMENI, om bun, poezie, pădure, Risipa, toamnă, versuri | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

de ni-e dat. cîntec viersuit …

Publicat pe aprilie 16, 2009 de Lucas

n-am uitat vreodată că te iubesc însă am ştiut să-mi drămuiesc tăcerile astfel încît arborii să-şi ascundă ochii adormind fără nume în anotimpul din urmă apoi, repetam acelaşi cîntec, versul părea scrib de ceară ferestrele ne luminau frunţile precum poleiala … Continuă lectura →

Publicat în copilărie, folk, folk4noi, music, Nonclasificat, OAMENI, om bun, Poeme, primăvara, pur si simplu, suflet, zbor | Etichetat , , , , , , , , | 3 comentarii