VI… oare

Din ce copac fantastic, din mari şi vechi păduri,
Ţi s-a durat vioara cu timpul în nervuri –

Că de ridici arcuşul, uşor, ca la un semn
Se redeşteaptă timpul încremenit în lemn?

S-a-ngîndurat o clipă obrazul diafan:
Simţeai că-n lemn vioara cuprinde un ocean!

Din vastele-i întinderi profund să poţi să cînţi,
Îţi trebuie furtună grozavă să-l frămînţi…

De unde ai atîtea puteri de foc nestins,
Arcuşul tău să mişte oceanul necuprins?

De-acum voi şti: adese cînd treci, tu porţi solemn,
La subţioară timpul, încremenit în lemn.

(versuri de Eusebiu Camilar)


Anunțuri
Publicat în Adrian Paunescu, amintiri, anotimp, Baroc, Bunavestire, folk, folk4noi, imagini, Inviere, Lucas, lumina, LUMINA, music, om bun, paradis, Stare de spirit, suflet, versuri, Ţara Chioarului | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

rog.vai! v…

 

Romanță sinceră mereu

Olar cu gîndurile sale

Grădină suplă ori ecou pierdut

Vestală nevăzută-n șoapte

Alb ne-ncetat, din absolut

Izvor  nemăsurat, adînc

Va trece  iarăși printr-o cale

 

 

 

 

 

Publicat în amintiri, anotimp, Bunavestire, cer, copilărie, iarna, imagini, Lucas, lumina, LUMINA, OAMENI, om bun, paradis, Poeme, zbor, Ţara Chioarului | Etichetat , , , , , | 4 comentarii

iarna, fluturii visează

 

Din cînd în cînd afară cîte-o mînă
dacă dă-n muguri ştiu că-i primăvară
şi de aud şi păsările-n preajmă
dezbrac grăbit veşmintele de ceară

ramurile ei se vor umplea de cuiburi
pui coloraţi va scoate fiecare
cînd cîntecul va curge peste frunze
şi aripile vor intra în legănare

o să aduc un gater să cioplească
din mîna mea ce a crescut copac
o cruce nouă, vechea-i răsturnată
şi pe sicriu o coajă de copac

vor strînge firisporul şi din ceruri
îl vor împrăştia în zări de sînge
cei care vor vedea cum merge vremea
vor crede că e iarnă şi că ninge

 

(Vasile Morar – Vor crede că e iarnă)

https://folk4noi.files.wordpress.com/2010/11/reverie2.pdf

(rosteşte Doina Popa – Reverie)

Publicat în cer, copilărie, folk, folk4noi, iarna, imagini, iubire, Lucas, lumina, munte, music, OAMENI, om bun, Poeme, poezie, pur si simplu, suflet | Etichetat , , , , , , | 7 comentarii

aşteptîndu-l pe…Stendhal

 

spune-o încet… noi sîntem întunecatele

flori ale verii şi duhul pădurii meree

încercate de vînt, tăria grumazului

şi cel ce cade la marginea zilei,

luminişul retras, păsări cînd trec de-a

curmezişul peste apele sumbre şi gîndul

întors, mierla-nsovonită şi plînsul

mamei adunat în auz şi mersul băiatului

către pădurea de brazi, ascunsul ascuns

prin care ochiul străbate. Clipocitul pîrîului

şi seara odată,-nsera.

Adă-ţi aminte şi treci

(Vasile Latiş – Rugăminte)



Publicat în anotimp, cer, copilărie, Enigma, Lucas, lumina, om bun, Poeme, pur si simplu, Terra, zbor | Etichetat , , , , , , , , , , | 1 comentariu

lumină divină. pe cale să vină

 

E cineva care ne uită … (ce drag ţi-am fost odată,

mai demult), un străin prin ţara

de sus cînd trecea altădată

 

Un suflu ce nu cugetă la noi şi pe obraz,

ca un surîs, se  prefiră…

 

 

E o durere ce nu ne-a ajuns!

 

Munţi ce se clatin şi greu cuvînt s-a spus,

depărtat, către zăpezile morţilor

 

 

Eşti numai tu şi chipul tău s-a ascuns,

pe veci s-a ascuns…

 

E cineva care grabnic ne uită

 

 

Publicat în folk4noi, iubire, Lucas, lumina, LUMINA, music, Myriades de Lumiere, OAMENI, om bun, versuri | Etichetat , , , , , , , , , | 3 comentarii

trimisul. răs-crucii

apăsaţi lin pe cruce…

Publicat în folk, imagini, lumina, OAMENI, om bun, pur si simplu, tăcere | Etichetat , , , , , , , | 2 comentarii

sigiliul tăcut. comoara nebănuită

Singur sînt pe drum,
Ce las în urma mea e scrum…
Acum
Ştiu că nici o stea
Nu mă vrea la ea…

Singur sînt pe drum
Şi tot ce las în urma mea e fum,
Gîndurile-n spate
Mă-mpresoar-acum…

Un suflet vreau
Nu o scara pîn’ la cer
Un suflet vreau
Şi un ţel

Doar gîndul meu
Şi un cerb cu dinţi de fier
Îmi sînt răspuns
Şi îndemn…

Un prieten bun
Să mă scoată din vîltoare,
Din vîlvătaie
Şi din fum…
Un prieten bun
Care să m-aştepte-n zare
Să nu mă-ntorc acum din drum…

Vremuri de demult
Ce vin acum în mintea mea,
Drumuri…
Dar aş vrea să scap,
S-o iau iar de la cap…
Oameni de demult
Şi fraţi ce i-am iubit cîndva prea mult,
Cu toţii au pierit
Ori s-au risipit…

Un prieten bun
Să mă scoată din vîltoare,
Din vîlvătaie
Şi din fum…
Un prieten bun
Care să m-aştepte-n zare
Să nu mă-ntorc acum din drum…

Un prieten bun
Să m-ajute să trec puntea
Ce se întinde
Peste-abis…

Un prieten bun
Ce mi-a strigat să nu plec fruntea…
Şi să urmez
Ce mi-a fost scris…

Publicat în amintiri, cer, copilărie, folk, iubire, Lucas, OAMENI, om bun, Phoenix | Etichetat , , , , , , , | 4 comentarii